Doamne, cât de mult mă doare falsitatea oamenilor, prefăcătoria și răutatea lor, fățărnicia mai ales a celor apropiați. Te privesc în față, zâmbesc te lingușesc, te folosesc ca apoi după puțin timp te rănesc inventând neadevăruri  după care te condamnă că te-ai izolat că te-ai închis în carapacea ta. Oare pentru ce toate astea? E trist, e dureros. (sau totul e făcut cu intenție…)

 

Divide et impera!

Forgive everyone everything.

(Iartă oricui orice)

 

AM OBOSIT

Sunt obosită, nu mai am putere
Să lupt mereu cu morile de vânt.
Nu am avut ca țel, să fac avere,
Ci doar să-mi găsesc locul pe Pământ.
Am obosit mereu să mă justific,
De ce-s așa și nu-s invers,
Am obosit să văd cum un ochi critic
Mă judecă mereu și fără sens.
Avem o viață plină de-ncercări
Și poate cu puține satisfacții.
În loc să provocăm dureri,
Mai bine am fi un sprijin pentru alții.
De-am înțelege efemeritatea
Acestei vieți ce ne-a fost dată,
Am practica doar bunătatea,
Cu care poți schimba o soartă

Adriana Rusateanu

 

Doamne,

dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,

curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb,

şi înţelepciunea de a şti să le deosebesc.